Nanotuburile de carbon sunt structuri moleculare de carbon,
foarte mici, având diametrul de un milion de ori mai mic decât
vârful unui creion. Aceste nanotuburi sunt utilizate în circuitele
electrice, având calitatea de conductori metalici sau
semiconductori.
Alice Parker, profesor participant la studiu, a sugerat că
dezvoltarea efectivă a unui creier sintetic, sau a unei zone
funcţionale a creierului se află la zeci de ani distanţă. Creierul
uman produce continuu neuroni, face noi conexiuni şi se adaptează
pe tot parcursul vieţii. Procesul de creare a circuitelor analogice
va fi o sarcină monumentală, sugerează aceasta.
Cercetătoarea consideră că studiul ce se află la momentul de
înţelegere a procesului inteligenţei umane, ar putea avea
implicaţii pe termen lung pentru dezvoltarea nanotehnologiei
protetice. Această nouă descoperire ar putea duce la vindecarea
leziunilor traumatice ale creierului.
Echipa condusă de profesorii Alice Parker şi Chongwu Zhou a
folosit o abordare interdisciplinară care combină design-ul
circuitelor cu nanotehnologia pentru a aborda problema complexă de
a capta funcţiile creierului.
„Abordarea interdisciplinară este singura abordare care va duce
la o soluţie. Este nevoie de mai multe tipuri de ingineri care să
lucreze la aceste soluţii. Ar trebui să fim constant în căutarea de
noi tehnologii pentru rezolvare acestei probleme” susţine Jonathan
Joshi, un student doctorand, co-autor al lucrării.
Sursa:
Eurekalert